Blestemata sa iubesc

first:)...
deci inceputul e superb
ai talent si faci niste descrieri :X
dar ai fost cam sadica...e cam trist
saraca fata e blestemata si nu il poate uita pe baiatul care a tradat-o...si a mai si jurat sa il iubeasca vesnic

hm...next?

inca nu pot comenta cum trebuie.well astept continuarea si ai grija la greseli si poate ar fi mai bine daca nu ai pune atatea puncte de suspensie.ele nu inlocuiesc semnele de punctuatie. next^_^

imi place mult cum ai inceput.... :X

si tot ce era de zis a spus BreakAwayFromHell..... deci.... astept nextul...

merci de comm-uri!! ar fi trebuit sa pun next maine dar nu stiu daca am sa fiu acasa. vi-l pun acum.
multumesc de corectari asa am sa ma perfectionez, sper

Alerg cred ca de ore in sir. Am juns... Aici se va sfarsi totul... Durerea, amintirea ta si ...Viata mea blestemata... Ma opresc cu lacrimle curgandu-mi siroaie. Privesc inaintea-mi si vad cum oceanul se uneste cu cerul. Adierea rece a vantului imi taie respiratia grea... Clatinandu-ma usor pe marginea piscului, imi fac curaj si privesc in jos... Stancile ascutite cu varfuri tentante, parca-mi zic ca alaturi de ele, acolo jos, cosmarul se va termina... Aud cantecul sirenelor, cantec de surghiun, chin si dorinta de a muri... E atat de incantator cantecul si soapta Mortii.... Simt cum imi promite un somn lung, fara rataciri, dureri si ... fara tine... Cantecul rasuna pe marea intunecata. Aud pasi in spatele meu...

" Trezeste-te!! Sunt aici! Nu face asta! Nu le asculta! Eu sunt aici! Nu ma parasi!"

Erai tu... nu stiu cum m-ai gasit, de unde ai stiut...

" Intoarece-te!! Da-mi mana si vom pleca impreuna!! Vom fi fericiti, toata viata!"

"Minciuni..." reusesc sa soptesc privind hipnotic oceanul..." Doar minciuni... Cum poti promite...?"

Simt ca te-apropii. Merg un pas inainte, leganandu-ma periculos pe marginea prapastiei, ghearele mortii asteptandu-ma jos.

" Nu! Te rog!!"

Ma intorc spre tine. Chipu-ti scaldat in lacrimi ma face sa sufar... Te-as lua in brate si nu ti-as mai da drumul! Dar tu tot ai fugi... Imi intinzi mana implorandu-ma. Nu pot... Mi-e interzis de vointa...

" Adio... Te iubesc..."

Inchid ochii, pleoapele fiindu-mi prea grele... Ma las pe spate si ma duc. Te aud tipand, dar nu te vad... De ce vrei sa ma opresti? De ce m-ai prins de mana?

" Nu-ti dau drumul! Eu nu mi-am luat " Adio" niciodata! Nu vei pleca!"
De ce arati de parca ti-at pasa?? De ce nu ma lasi sa pier, sa-mi curm durerea? De ce ma faci sa sufar?

" NU VEI PLECA! SUNT AICI!!"

" Nu avem, viitor... eu nu am..."

" PROSTII!! TINE-TE DE MANA MEA!!"
Aud pasi din departare... Nu stiu cine e, dar vrea sa te ajute... Dar pe mine, nu!! Vreti sa ma scoateti, sa ma torturati!!! Viata mea e un instrument de tortura!!! Lasa-ma sa mor si-mi va fi mai usor...
Ma ridicati usor, dar nu!! Nu vreau!!! Ating din nou pamantul, inca mai fiind pe lumea asta... Trebuie si asta am sa fac!!! Te iau in brate. Daca ai stii ce doare revederea.... Mirosul tau, atingerea... Dar nu vreau sa sufar... In urma ta o vad pe ea... Cea cu care esti.... Cum poti promite daca nu te poti tine de cuvant...? Ma ridic nesigur...

"Haide! Vino!
Ma indepartez usor de tine si fac cativa pasi spre o masina. Nu te las sa ma atingi... Imi zambesti larg, dar eu nu pot!!! Ma intorc si fug spre infinit, spre somnul meu adanc... Inchid ochii si picioarele-mi parasesc pamantul...
" NUUUUUUUUUUUUUU!!!!"

:X:X:X e sooperb...se vaede treaba k ai mult talent!bv!

o sa vedeti de ce e atat de ciudat... peste doua nexturi...

a cam exagerat.poate o durea ca a parasit'o, dar nici chiar sa se sinucida.well...astept sa vad dc e atat de ciudat.^^ next.

imi place mult de tot.... ai talent....

ce sa mai zic..... astept next

am calculat gresit... in nextul urmator veti vedea de ce e asa...



Inchid ochii si picioarele-mi parasesc pamantul...
" NUUUUUUUUUUUUUU!!!!"

Sirenele imi incanta auzul, catandu-mi cantecul funerar. Racoarea Mortii ma cuprinde... Soaptele ei se adancesc. Simt ca zbor, ca ma eliberez... Dar imi pare rau... Nu stiu de ce, dar stiu ca vei suferi dupa pierderea mea... Si nu vreau sa suferi.... Ajung jos pe patul mortii rece, de catifea neagra, simtind doar o usoara intepatura... Pleoapele-mi se inchid pe loc si somnul vesnic ma asteapta... Linistea ma cuprinde, durerea se stinge... Apuc doar sa soptesc " Adio... te iubesc... dar fara tine nu pot sa traiesc..." O picatura de apa imi atinge buza de jos. Incep sa plang, paralizata pe pamantul rece si privind cum sangele se scurge din mine... Nu vreau sa suferi pentru mine! Eu am fost un NIMIC! Prin fata ochilor imi trece toata viata si... amintirile cu tine... Ma innec si maitare in durere, reaparuta, si lacrimi de sange.... Acum vad de ce ai plecat... Ai fost obligat... inca ma iubesti... Sirenele canta in continuare acel cantec blestemat ... Un parfum de trandafiri se simte in aer.. E parfumul Mortii mele, atat de imbietor.... Pleoapele-mi sunt grele si apuc sa vad doar o umbra ce-mi da sarutul final... Un sarut ca al tau... Totul imi aduce mainte de tine!! Durerea se mareste! De ce am jurat sa te iubesc si dincolo de moarte?... Ochii mei se inchid, dandu-mi ultima suflare, cu amintirea si chipul tau, incrustate in mintea mea... Sacrificiul pentru eliberare, a fost, acum vad, pentru o durere mai mare...

first!!

"Sirenele imi incanta auzul, cantandu-mi cantecul funerar".... 8->
cat de multa suferintza transmitzi.....

imi place foarte mult descrierea ta.....
partea asta chiar a fost emotionanta...8->

ce pot sa mai zic.... next

ea este personajul principal, o fata in varsta de 15 ani( la inceputul ficului), cea a care ne prezinta viata ei. numele i-l veti descoperi pe parcurs ( e un nume pe care eu il ador)
are momente de depresie totala si nebunie. se schimba dupa cum bate vantul. daca o secunda este scapata din ochi in momentele ei de nebunie nu se stie ce poate face.

starile ei de depresie se datoreaza consumului (evident) excesiv de stupefiante. un personaj va reusi sa o faca sa se lase.
este genul de persoana care inchide ochii si iarta, dar cand ii deschide nu te mai cunoaste si cu greu iti va mai vorbi.
este indragostita nebuneste de un baiat(veti vedea cine in timp), din cauza caruia crede ca stupefiantele ii sunt cele mai bune prietene. (la inceput va parea a fi o obsesie fata de el.)este un personaj ce va avea multe de suferit in fic, va suferi multe schimbari peste noapte, lasandu-se condusa uneori de incapatanare, dar si de teama de a mai suferi.

sunt foarte multe de zis despre ea, dar veti mai descoperi si in fic. am gasit o poza anime, dar care se potriveste de minune cu personajul meu din fic.
celelalte personaje vi le voi prezenta atunci cand vor aparea.

next va voi pune dupa ce se vor mai strange macar doua commuri.

well.... imi place mult personajul.... si fetelor saritzi cu commurile ca vreau next:D

Hai ca sar eu. Dar nu te astepta la ceva de genul..ai talent, imi place si vreau continuare. In completare voi adauga:
*Vad ca tu esti aceea fata. iar daca sunt gandurile ei trebuie sa faci diferenta. Povesteste ce face el dar nu gandi ce face. (nu sunt sigura ca ai inteles ce am vrut sa zic)
*Nu ai descriere. Ne spui ca are ceva pe ea si ca are parul negru. O.o Asta nu e descriere. Chiar daca nu vrei sa descri personajele ar trebui sa descri decorul.
*Nu e nici mult nici putin dialoc. Daca judec ca si cand ar fi de marimea unui fic adevarat. Puteai face macar o pagina de word pentru fiecare capitol. Deci mult dialoc care e si sec.
*Greseli de exprimare si tastare.
Acest ultim post ar fi mers cu un capitol. Ar trebui sa stergi postul si sa il adaugi in urmatorul capitol. Cum? Pai...Stirile, Doctori, etc..
Nu mai continui ca sa nu imi sara nimeni prea tare in cap. Cineva a spus ca sunt a dracu fiinca i-am comentat ficul desi nu am fost deloc dura. Nici acum nu sunt. sunt doar niste observati care sper sa iti foloseasca. ^_^

va zic ca word-ul meu nu stiu ce are. i-am spus si lui Amelie pe mess. Imi muta cuvintele sau adauga litere de la el. chiar nu stiu ce ar putea avea...
si asta e unul dintre primele ficuri. nu o sa fie niciodata unul reusit va zic de pe acum.
mie imi place sa fac inceputurile intortocheate (uneori nici eu numai inteleg )
va pun next ca sa intelegeti si sper sa va placa ( macar un pic).
si nu ma supar, pentru ca voi m-ati corectat doar. nu ma supar eu prea usor, dar daca ma supar, nu ati vrea sa stiti ce fel sunt...

Cap II:
Realitatea e mai cruda,
decat un cosmar…

Tresar speriata si ma ridic. Ochii imi sunt scaldati in lacrimi si sunt leorca toata. Rasuflu usurata, desi imi pare rau ca inca sunt vie…
Privesc locul gol din pat de langa mine… Realitatea e mult mai cruda, decat in cosmarul meu… Nu ai fost niciodata aici, nici nu stii ca exist… Ma scol din pat si merg ca un zombie. Casa e pustie… Atat ce mi-as dori sa fi aici… Intru in baie si dau drumul la apa in cada, ma asez pe marginea ei, privind ametita in jurul meu… Nu stiu ce mai caut aici, pe lumea asta… Ce sansa am eu sa te intalnesc, dar mai ales sa ajung la inima ta?... Eu,… un gunoi la picioarele tale…
Plang din nou… nici nu stiu de cand nu am mai zambit. Traiesc intr-un film alb-negru, deoarece tu esti culoarea, dar nu te am… si nu o sa te am niciodata… Trebuie sa lupt cu realitatea cruda zi de zi… Dar eu tot locuiesc in lumea mea, un continuu cosmar impreuna cu realitatea.
Esti un inger, prea frumos pentru a fi al meu… Esti o binecuvantare printre minunile Pamantului. Esti un vis greu de implinit, o raza de Soare, greu de atins… Cada se umple si opresc apa. Scap de haine si ma strecor in cada. Privesc tavanul alb. Gandurile-mi zboara departe si mi te aduc aici, langa mine. Atat de frumos si atat de greu de atins… Cu gandul imi esti atat de aproape, dar realitatea te face sa fi atat de departe… Timpul pare a sta in loc pentru mine, tinandu-ma captiva in durerea monstruoasa si fara limite. Ma scufund usor in cada, apa fiindu-mi la barbie. Ce am de pierdut?? O viata blestemata?? O iubire imposibil de realizat??... Nu am nimic de pierdut… Vreau sa scap de juramantul de a te iubi… Mi-am sacrificat fericirea pentru a ta! Inchid ochii si ajung sub apa. Nu dureaza mult si o simt cum imi invadeaza plamanii. Simt ca ma sufoc… Aud ceva ce ma face sa tresar. Ma ridic speriata. Scuip apa si ochii ma ustura ingrozitor!... Se aude telefonul… Nu-i dau importanta… De ce nu am putut sa o fac? Ce m-a oprit de fapt?...

thoamne ficu asta e


bestial

minunat

woow


il adoooor


nu lua in seama ce zic altii..


ador cum ai descris totul..stancile... cantecul sirenelor. :X:X:X



astept nextu

eu pun next
imi place sa pun nexturi chiar daca n-am comm-uri
dar promit ca e ultimul care il pun asa!
daca dupa asta nu vad macar 5 comm-uri (cum e minima) numai pun.

Capitolul III:
Decaderea

Ies din cada, luand un capot. Ies pe balcon si-mi iau pachetul de tigari. Fumez una dar nu mi-e de-ajuns… Savurez fiecare inspiratie de fum… E abia 4 dimineata. Imi inghit lacrimile in sec. Afara e destul de intuneric. Ma ridic si o caut sub pat. Am scos-o!.. O desfac si-mi iau seringa si doza zilnica. Trag in seringa umpland-o. Ma rezem de marginea patului. Imi leg mana cu o sfoara si-mi injectez drogul… Nu dureaza mult si incep sa ma legan ametita, apoi cad intinsa. Ce bine ma simt… parca visez… esti aici.. zambetul tau imi ia toate supararile… priviri timide tin loc de alte cuvinte… Te asezi langa mine… Ochiii tai stralucitori imi lumineaza camera. Te apropii de mine si ma saruti. Atat de dulce, atat de pasional… Din nou facem dragoste pe covor, ore intregi… Mirosul pielii tale de trandafiri e mult mai pregnant ca deobicei. Adorm in bratele tale, atat de linistita si fericita…
Ma scol si ma simt goala de fericire, ratacita in amintiri, singura si pustiita… Numai esti… ai plecat… Sunt atat de confuza… Acum erai aici, acum numai esti… Ma intorc cu fata in sus si vad mii de fluturasi. Incep sa rad ca o isterica radicand mainile-n aer si incercand sa-i prind. Incerc sa ma ridic dar nu pot.Capul parca mi-e plin de plumb. Rad. Rad si plang in acelasi timp… Rad pentru ca sunt euforica si de prezenta fluturilor si plang in lipsa ta…
Mai stau un sfert de ora si incerc din nou sa ma ridic. Reusesc cu mare greutate. E un efort considerabil. Transpirata si ametita abia ma tin pe picioare. O durere de cap pune stapanire pe mine. Ma rezem de un perete al bucatariei, tinandu-mi capul intre maini. Incerc sa-mi revin desi vad dublu… Deschid frigiderul si iau o sticla de whisky. Ma asez la masa, punandu-mi mai multe pahare in fata mea. Torn In fiecare si arunc sticla intr-un colt, aceasta facandu-se praf… Ciudat cum ma simt, ca asa mi se spulbera si mie visele… Dau la vale un pahar aruncandu-l apoi la fel.
“ Unu pentru suparare…”
Il dau si pe urmatorul aruncandu-l la fel.
“ Unu pentru durere…”
“Unu pentru dragostea irealizabila…”
“ Unu pentru viata mea de cacat... “
“Unu pentru…”
Ma opresc. Sunt varza. Zero. Nul! Nu pot gandi… Desenez cerculete in aer cu degetul aratator. Aud din nou telefonul. Ma face sa innebunesc si il arunc de pe birou, facandu-l bucatele. Dupa, rad ca o proasta, parca mandra de ce am facut. Dansez sau mai bine zis ma scalambai prin casa cantand.
“Love's the funeral of hearts
And an ode for cruelty
When angels cry blood
On flowers of evil in bloom

The funeral of hearts
And a plea for mercy
When love is a gun
Separating me from you

She was the sun
Shining upon
The tomb of your hopes and dreams so frail
He was the moon
Painting you
With it's glow so vulnerable and pale

Love's the funeral of hearts
And an ode for cruelty
When angels cry blood
On flowers of evil in bloom

The funeral of hearts
And a plea for mercy
When love is a gun
Separating me from you

She was the wind, carrying in
All the troubles and fears you've for years tried to forget
He was the fire, restless and wild
And you were like a moth to that flame

The heretic seal beyond divine
A prayer to a god who's deaf and blind
The last rites for souls on fire
Three little words and a question why

Love's the funeral of hearts
And an ode for cruelty
When angels cry blood
On flowers of evil in bloom

The funeral of hearts
And a plea for mercy
When love is a gun
Separatïng me from you’’
(HIM)
Iar plang. Simt ca pamantul imi fuge de sub picioare si ma prabusesc pe canapea.

Tocmai vroiam sa comentez...daca nu ar fi fost o colega care m-a pus sa joc conquiztador comentam mai repede. O sa zic ceva pentru amandoua capitolele: Foarte dragute. Iar nu ai descriere...poti descrie camera sau ceva...imi place ca ai putin ''dialoc'' (ea vrbeste cu peretii dar oricum...)si ca e multa naratiune! Next!

doamne:X :X :X :X X:X X:X ........ai pus HIM-the funeral of hurts :X :X :X :X ........stii cat pot iubi eu mel asta?:X ":X X: X"X :X
ador ficul si maiestria ta prin care descrii sentimentele ...trairile personajelor....
fata asta din cate am inteles eu s-a despartit de iubitul ei care acum e cu alta....ea este dependenta de droguri si alcoolik....crede ca viata numai valoreaz nimic fara iubirea ei langa ea....imi place foarte mult povestea
next

inca doua comm-uri si dau next... deci macar doua daca nu 3...

Citat :

Mirosul pielii tale de trandafiri

^ chestia asta nu merge.inteleg ce vrei sa spui, dar e gresit.poti sa spui:
*Parfumul trandafiriu al pielii tale;
*Mirosul pielii tale ce seamana cu cel al trandafirilor...

isi baga prafuri in vena?vad ca nu esti prea informata la capitolul asta..sa iti spun cum se face:
se pune praful intr`o lingurita, aprinzi o bricheta dedesubtul linguritei pana incepe sa se topeasca si dupa aceea se baga in seringa.
ai grija ca faci treceri prea bruste de la un loc la altul.era in bucatarie si bea, dupa care da jos telefonul de pe birou :-/ banuiesc ca nu are un birou in bucatarie :-|
e obsedata de tipul asta.
fetito, ai auzit de psiholog?ca ar fi bine sa vizitezi unul.


next part pls

uite si al doilea comm ,,,ai promis ca dupa ink doua commuri dai next...deci hai...pune next

Ce tare e ficul e trist il adoor!!!!
NEEEEXT!!!

faza cu biroul... nu am mai scris, dar ea a iesit din bucatarie si a intrat in camera ei. telefonul nu era in bucatarie dar se auzea foarte bine.
e un fic pe care l-am facut sa vad cam ce pot. am zis ca nu e perfect.

CAP IV: Un strop de recreere vreau

Nici nu mi-am dat seama cand am adormit. Capul imi vajaie iar camera se invarte cu mine. Am o groazanica senzatie de voma. Ajung ca-n zbor la baie, cazand in genunchi, cu capul in closet, vomand. Dup ace termin trag apa si cad in fund. Acum vad ca sunt doar in maieu si chiloti. Ma strang cu genunchii la piept, leganandu-ma in acel colt al baii. E 5 seara. M-am trezit din betie si efectul drogurilor a mai trecut. Sunt treaza din nou, insa tot nesigura pe mine si inconstienta de gravitatea faptelor mele. Ma ridic greu. Simt nevoia de a iesi afara, sa iau aer. Iau repede la nimereala o pereche de blugi negri cu taieturi si un tricou negru cu decolteu. Am grija sa-mi caut pachetele de tigari si bricheta, ce le azvarl intr-un buzunar al unei jachete din cui, pe care o iau pe mine. Iau niste adidasi gasiti intr-un colt al holului si ies, incuind usa apartamentului. Cobor si o iau prin spatele blocurilor ponosite. Cu privirea in jos, trec printer cei din jur, neascultand ofensele si replicile dure. Ies pe o strada mult mai frumoasa ce ducea spre parc. La intrare era un cersetor. Ceva ma impinge si caut prin buzunar, gasind un euro si aruncandu-i-l in cutie.

Capitolul V: “Depresia”



“Sa te ajute Dumnezeu…”
Lui nu I-a fost mila de mine, dar sa ma ajute acum, dupa cat am gresit… Numai conteaza… Ma afund in salbaticiunea parcului, zona unde rar vezi pe cineva… Ma asez ,cu picioarele pe o banca si-mi aprind o tigara, tragand nesatula din ea. Imi aduc aminte… visele mele pentru viitor… planul de a te intalni… visul de a fi o vedeta rock si eu… toate s-au dus pe apa sambetei… Ca o frunza pe care o zburat-o vantul… Ce fraiera am fost sac red!!! Acum sunt aici si nu ma pot intoarce… Ca am ales gresit sau nu, nu pot schimba nimic... nu acum... numai... Privesc cerul, atat de frumos... Doar el a vazut prin ce am trecut... Mai aprind o tigara oftand. Nimic nou, nimic schimbat... Trebuie sa-mi tarai viata de rahat pe umeri in continuare... Greierii au inceput concertul. Vantul si el a inceput sa mature pamantul... De ce nu ma zboara si pe mine? Ma lasa sa fac umbra pamantului degeaba... Arunc tigara, strivind-o cu piciorul si ma plimb, pana la lac, unde ma asez pe iarba... Ce am fost si ce am ajuns... Dar oare mai pot repara? Mai pot incerca? O pot lua de la zero? Dar oare as mai vrea sa ma chinui din nou?... Nu sunt sigura... Mai fumez o tigara rapid, apoi ma intind pe iarba. E atat de bine oarecum, dar sunt la fel de singura... M-am obisnuit sa vorbesc cu el in mintea mea... doar asa ii pot adresa macar un cuvant, indiferent ca el nu e aici...
" Si timpul trece fara noi
Cu tot ce-a fost
Ramane numai amintirea
Fara rost
Eu te iubesc cum te-am iubit
Tu m-ai uitat
Din clipa-n care, ai plecat..."


greselile le voi corecta cand voi mai intra. in perioada asta am sa intru greu. am niste probleme...
inceputul ficului nu e cine stie ce (chiar deloc zic eu) . sper sa il transform in timp si sa iasa mai bine...

de ce spui ca nu e cine stie ce?....e chiar super ...il ador .....ceea ce ma enerveaza la ea este ca se drogheaza ...ca bea peste masura si ca fumeaza:|.....gandirile ei imi plac.....consider ca sunt destul de logice:)...
imi parerau ca ai probleme:(.....sper sa se rezolve repede ca sa ne mai dai un next .........
next

Capitolul e plin de naratiune si descri sentimentele destul de bine. Un lucru pe care il sesizam mereu si ii certam pe cei care il uitau: spatiu dupa semnele de punctuatie de care ti cont. Vad ca wordul s-a mai potolit.

eu voi lipsi o perrioada.
de curand am avut un deces in familie si de asta am lipsit.
pe 21 si 27 iulie nu-s acasa deloc (sunt in cantonament) si weekend-ul asta vrea o verisoara de-a mea sa merem la mare.


Mi se potrivesc versurile cu mici corecturi: 1. TU nici nu ma cunosti ca sa ma uiti, ca sa imi simti lipsa... 2. Nu ai fost niciodata aici ca sa pleci... si 3. Eu nu te iubesc cum te-am iubit, ci mai mult in fiecare zi desi imi face rau acest lucru... M-am saturat sa vorbesc cu tine la persoana a II-a!!! Dar asa te simt mai aproape... Of... m-am saturat... Ma ridic scuturandu-ma, apoi imi var mainile in buzunar si pornesc spre casa . O iau prin fata blocurilor. Un grup de fete se uita la mine si ma arata cu degetul.
" La ce va uitati??? N-am tupeu sa bag cutitul in voi??!!??"
Nici eu nu stiu ce zic, dar cert e ca acum si-au mutat privirea si au incetat cu susotelile.

Innebunesc... Poate sunt un pic nebuna, dar toate fazele astea imi vor aduce certificat original si legal de nebuna! Intru in apartement si sparg cu pumnul o vaza. Doar m-am zgariat un pic...

Capitolul VI:
Chemarea mortii, tentatia soaptelor…



Arunc hainele de pe mine si ma duc in dormitor unde scot prafurile. Injectabile mi-am facut doar de doua ori pana acum. Pun pe o tavita si trag pe nas. Imi amintesc ca prima oara cand am luat, am stranutat imprastiind tot praful. Ma rezem, in fund, de un perete, capul lasandu-l pe spate. Te vreau aici… Macar acum… te rog… nu apari…
Insa ameteala isi face ea aparitia. Cad din nou lata pe podeaua rece.
Desenez cerculete in aer cu degetul aratator. In capul meu e o invalmaseala. Aud soapte. Ma ridic in fund brusc, privind cu greu prin ceata ce s-a lasat in capul meu.
“Come… Don’t be afraid… come…”
Ma sperii, dar curiozitatea ma impinge si urmez vocea. Aud iar cantecul sirenelor, ca in vis. Atat de calm si duios…
“ Come…”
Aud o hlizeala. Parca cineva ar juca ascunselea cu mine. La starea mea, sunt imediat provocata la joc, fara de teama de ce ar putea fi. Ma invart prin casa, dar ma impiedic in propiile-mi picioare si cad pe podea.
“ Auch…”
Din nou aud cum rade de mine. Cine o fi?... Ma intorc cu fata in sus, frecandu-ma la ochi. Nu se mai aud. Soaptele si cantecul au incetat. Ticaitul unui ceas se aude enervant. Un frig straniu ma cuprinde pana in maduva oaselor.
“ oh, come on…”
Din nou jocul reincepe. Ma ridic greu si ametita. Ajung in baie. Ceva ma impinge sa ma uit in oglinda. Ma sperii. Parca as fi un cadavru viu. Pielea alba, ochii cu cearcane adanci, pupile dilatate si injectati, buze movii si uscate, par ravasit… Nu ma recunosc… O lacrima argintie imi curge pe obrazul alb ca laptele. Ma intorc cu spatele. Numai vreau sa ma privesc. Sunt o epava!
Pe gresia rece, printre haine si hartii aruncate, vad o poza cu mine.. Cu “EU” cea veche… Ce frumos zambeam, dar n-am stiut sa pastrez… Ochii sclipitori si jucausi, care acum sunt derutati si stupefiati… Ma doare… Cantecul sirenelor rasuna in mintea mea… Deschid un dulap nestiind ce caut… O lama statea pe un raft parca facandu-mi cu ochiul. O iau si ma rezem de cada. O invart in mana, analizandu-I fiecare muchie… O privesc hipnotic. O strang un pic intre degetul mare si cel aratator, iar un mic siroi de sange curge alene pe marginea ei, apoi picurand pe gresie. Il gust… Parca e venin… O apropii nesigura de venele de la incheietura mainii stangi. O legan un pic deasupra.
“ It’s Ok… You’ll be very fine then…”

ma iertati, dar aici merita sa fac un dublu post!

mie nu-mi vine greu sa mut propriu-mi fic la arhive si sa nu-l mai scot deloc!
si nu ma supar pentru ca este ficul meu, ci ma supar pentru toate ficurile, lasate de izbeliste! as fi vrut sa fiti un pic mai responsabili! mai ales moderatorii care nu au mai intrat demult!
nu va zic aceste lucruri pentru a va supara, sau mai stiu eu ce, ci pentru ca avem toti o responsabilitate! mi se spune ca as fi putut sa fac nush ce etc etc. dar aici trebuie sa fiti si voi, sa tineti in viata forumul!

la fel: astept cateva commuri pana marti...